Într-o pădure fermecată, unde copacii dansau cu vântul și razele soarelui se juca printre frunzele verzi, trăiau Adormitele. Ele, erau cu adevărat uimitoare, cu părul lung ca iarba proaspătă de primăvară și ochi strălucitori ca stelele în noapte. În ciuda frumuseții lor uluitoare, Adormitele, erau cât se poate de neajutorate, ele petrecându-şi zilele admirându-se reciproc fără a se gândi niciodată la lucruri mai profunde, precum ar fii viața din afara pădurii sau la cum funcționează lumea. În aceeași pădure, trăiau și Impersonații, tinerii care, în ciuda lipsei lor de strălucire exterioară, căutau mereu modalități de a găsi refugii în frumusețea superficială a Adormitelor. Curajul lor nu consta în inteligență sau abilități, ci în o dârzenie de a visa la o lume ideală, imaginându-și că dragostea și fericirea acestora se afla doar în brațele acestor zâne fără minte. Majoritatea Impersonaților erau înclinați să cedeze în fața dificultăților vieții, preferând să rămână în umbra ...