Skip to main content

Crini

Într-un sat uitat de timp, unde trăia  comunitatea drăguților, trăia o femeie pe nume Hence. Avea părul negru ca măslina și ochii adânci, în care se ascundeau secrete vechi. Aceasta locuia singură într-o casă mică, în mijlocul unui grădină plină de flori. Dar nu erau flori obișnuite; acestea erau crini albi, cu petale delicate și parfum înțepător. Locuitorii satului spuneau că acești crini erau "florile morții".

Hence își petrecea zilele îngrijindu-se de grădina ei. Avea grijă să nu atingă niciodată crinii, pentru că se spunea că cineva care îi atinge va avea parte de nenorociri. Oamenii din sat o priveau cu teamă și respect, crezând că ea avea puteri supranaturale.

Într-o zi, un tânăr curajos a venit în sat. Auzise povestea despre crinii din grădina lui Hence și era hotărât să afle adevărul. 

El se strecură în grădină noaptea, când luna strălucea puternic. În ciuda avertismentelor, atinse un crin alb și simți o durere ascuțită în mână. A doua zi, acesta se trezi cu o febră puternică. În fiecare noapte, visa că era într-un loc întunecat, iar o voce îi șoptea secrete. În cele din urmă, ajunse la Hence și îi mărturisi totul. Femeia îl privi cu tristețe și îi spuse:

"Crinii din grădina mea sunt legătura dintre lumea noastră și cea de dincolo. Ei poartă sufletele celor plecați într-un alt timp și spațiu. Cine îi atinge va afla adevăruri ascunse și va purta o povară grea."

Băiatul înțelese că nu putea scăpa de consecințe. În fiecare noapte, sufletul său călătorea într-o altă dimensiune, unde descoperea trecutul și viitorul. În cele din urmă, el învăță să accepte darul crinilor și să împărtășească cunoștințele sale cu ceilalți.

Astfel, lumea drăguților rămase un loc misterios, iar crinii continuă să înflorească în grădina lui Hence. 

Oamenii îi priveau cu respect și teamă, știind că aceste flori ascundeau mai mult decât se vedea cu ochiul liber. Și astfel, legenda "florilor morții" trăi în continuare, iar sufletele trecutului și viitorului se împleteau într-un dans etern printre petalele delicate ale crinilor. 🌸🌿¹

Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

lumea a șasea și techilizarea noi generați

Într-un oraș cenușiu, unde clădirile înalte păreau să atingă norii, trăiau oamenii techilizați și câinii maidanezi care nu au ce mânca, nu au unde dormi și le este foame, somn și frig. Oamenii, uitaseră de lumea din jur. Nu mai vorbeau între ei, nu mai simțeau frigul sau foamea altora. Trăiau într-o bulă digitală, convinși că totul este bine. În schimb, câinii maidanezi cutreierau străzile, căutând un colț de căldură, un os aruncat. În ochii lor se citea o tristețe adâncă, o foame care nu era doar a trupului, ci și a sufletului. Erau generația celor care nu a trecut prin nici o greutate și cu toate astea au hotărât să aibă viața câinilor maidanezi care nu au ce mânca, nu au unde dormi și le este foame, frig și somn cu comportamente primitive din lumea a șasea. Într-o seară, un bătrân ieși din blocul său. Era din pilonul doi, dintr-un timp în care oamenii știau să muncească, să construiască, să se ajute. Se uită la tinerii care treceau pe lângă el, cu gândul techilizati și viitorul tris...
Post a Comment
Read more

orașul lingurarilor...

În inima unei văi uitate de timp se afla No Tanga, un oraș ciudat, construit nu din cărămidă și piatră, ci din linguri strălucitoare de argint și cositor.  Locuitorii săi, Lingurarii, erau o rasă mândră, ale cărei diplome – frunze subțiri de metal gravate cu litere complicate – erau atârnate la gât ca talismane. Ele atestau măiestria în arta sculpturii lingurilor, dar nimic altceva. Într-o zi, un străin a pătruns în oraș. Curios, a atins o clădire străveche, o sală de festivități sculptată dintr-o lingură uriașă. În momentul în care degetul lui s-a lipit de metalul rece, un zgomot ascuțit a străbătut orașul. Consiliul Lingurarilor a ieșit în grabă, fluturând diplomele lor agramate. „Tot ce ați atins s-a interzis!” au declarat solemn, iar clădirea a fost înconjurată cu panglici argintii. Străinul, perplex, a întrebat: „De ce? Ce rău am făcut?” Un consilier cu o diplomă deosebit de mare a răspuns: „Cum e să spălați o rasă, un neam? Noi purificăm prin interzicere. Prin a ignora.” Dar ...
Post a Comment
Read more

Neintelegeri

Într-o lume marcată de tensiuni geopolitice și interese personale, se desfășura o situatie delicată: "baietismele" din politica internațională și diplomația mondială. Această combinație dubla era la ordinea zilei, în special în contextul conflictului din Ucraina. Ucraina, un stat tânăr, se confrunta cu o presiune din ce în ce mai mare din partea vecinilor săi. Datoriile sale față de celelalte state pentru a-și apăra integritatea teritorială nu erau doar financiare, ci implicau și o rețea complexă de alianțe și angajamente.  Organizațiile internaționale, în încercarea de a menține ordinea globală, au început să solicite partenerilor să-și plătească datoriile față de ele, stabilind un minim de 2% din PIB, pentru a-și putea administra și a se apăra principiile și scopul lor internațional. Între timp, Ucraina avea la dispoziție resurse naturale semnificative, care deveniseră o monedă de schimb în trocul international al armamentului.  Puterile din Occident își reîmprospătau arsen...
Post a Comment
Read more