Skip to main content

Zgomot

Cer Senin, o mamă tânără și activă născută în 1965, se trezea în fiecare dimineață cu oboseala în oase. Cele două fete și băiatul ei îi umpleau casa cu râsete și zgomot, dar și cu provocări. Așa cum spunea mereu, “Nu există ghid pentru a fi părinte, dar există o mulțime de cafele pentru a supraviețui.” 

19 ani și deja mireasă. Tânără, naivă,  "Cer senin" suna ca o ironie cosmică încă de pe atunci. Viața cu DeNeinvins a început în trombă, dar copiii au venit prea repede, trei minuni care i-au adus o iubire nemărginită, dar și nopți nedormite cu nemiluita.

Dorul după nopți complete de somn e un moft pe lângă dorința arzătoare de o rochie nouă. Nu una extravagantă, doar una care să-i aducă aminte că sub blugii cu pete de mâncare și tricourile cu eroi animați mai e o femeie. Dar cum să-i explice asta lui DeNeinvins?

Bugetul era câmpul lor de luptă zilnic. El jonglează cu facturi, ea jonglează cu nevoile copiilor și cu o fărâmă din dorințele ei. "Pentru ce-ți mai trebuie o rochie?", e refrenul lui obosit. Nu înțelege că o rochie roșie, simplă, poate fi o evadare de cinci minute din rutina cenușie.

"Mâine o să fie mai bine. Nu? Poate rezist tentației de la magazinul din colț. Poate găsesc curajul să-i spun lui DeNeinvins că nu sunt doar o mașină de spălat, gătit și curățenie, ci și o femeie cu dorințe. Poate, odată și odată, o să reușim să comunicăm, să ne înțelegem nevoile."

Până atunci, o cafea rece pe gât, un zâmbet forțat pentru copii și speranța că mâine va fi o zi mai liniștită era tot ce trăia. "Cerul meu senin poate că a fost naiv, dar undeva, printre facturi, nopți nedormite și certuri cu DeNeinvins, încă mai e o rază de speranță."

Intr-o dimineață, Cer Senin s-a trezit mai devreme decât de obicei. A privit răsăritul soarelui și a simțit că poate face față tuturor provocărilor. Și-a luat o gură de cafea și a zâmbit. “Viața e ca un răsărit de soare,” și-a spus. “Uneori, trebuie să aștepți puțin să vezi lumina.” Și așa a continuat povestea lui Cer Senin, o mamă care se lupta cu somnul, cu shopping-ul și cu echilibrul dintre familie și carieră.

Comments

Popular posts from this blog

lumea a șasea și techilizarea noi generați

Într-un oraș cenușiu, unde clădirile înalte păreau să atingă norii, trăiau oamenii techilizați și câinii maidanezi care nu au ce mânca, nu au unde dormi și le este foame, somn și frig. Oamenii, uitaseră de lumea din jur. Nu mai vorbeau între ei, nu mai simțeau frigul sau foamea altora. Trăiau într-o bulă digitală, convinși că totul este bine. În schimb, câinii maidanezi cutreierau străzile, căutând un colț de căldură, un os aruncat. În ochii lor se citea o tristețe adâncă, o foame care nu era doar a trupului, ci și a sufletului. Erau generația celor care nu a trecut prin nici o greutate și cu toate astea au hotărât să aibă viața câinilor maidanezi care nu au ce mânca, nu au unde dormi și le este foame, frig și somn cu comportamente primitive din lumea a șasea. Într-o seară, un bătrân ieși din blocul său. Era din pilonul doi, dintr-un timp în care oamenii știau să muncească, să construiască, să se ajute. Se uită la tinerii care treceau pe lângă el, cu gândul techilizati și viitorul tris...

orașul lingurarilor...

În inima unei văi uitate de timp se afla No Tanga, un oraș ciudat, construit nu din cărămidă și piatră, ci din linguri strălucitoare de argint și cositor.  Locuitorii săi, Lingurarii, erau o rasă mândră, ale cărei diplome – frunze subțiri de metal gravate cu litere complicate – erau atârnate la gât ca talismane. Ele atestau măiestria în arta sculpturii lingurilor, dar nimic altceva. Într-o zi, un străin a pătruns în oraș. Curios, a atins o clădire străveche, o sală de festivități sculptată dintr-o lingură uriașă. În momentul în care degetul lui s-a lipit de metalul rece, un zgomot ascuțit a străbătut orașul. Consiliul Lingurarilor a ieșit în grabă, fluturând diplomele lor agramate. „Tot ce ați atins s-a interzis!” au declarat solemn, iar clădirea a fost înconjurată cu panglici argintii. Străinul, perplex, a întrebat: „De ce? Ce rău am făcut?” Un consilier cu o diplomă deosebit de mare a răspuns: „Cum e să spălați o rasă, un neam? Noi purificăm prin interzicere. Prin a ignora.” Dar ...

Neintelegeri

Într-o lume marcată de tensiuni geopolitice și interese personale, se desfășura o situatie delicată: "baietismele" din politica internațională și diplomația mondială. Această combinație dubla era la ordinea zilei, în special în contextul conflictului din Ucraina. Ucraina, un stat tânăr, se confrunta cu o presiune din ce în ce mai mare din partea vecinilor săi. Datoriile sale față de celelalte state pentru a-și apăra integritatea teritorială nu erau doar financiare, ci implicau și o rețea complexă de alianțe și angajamente.  Organizațiile internaționale, în încercarea de a menține ordinea globală, au început să solicite partenerilor să-și plătească datoriile față de ele, stabilind un minim de 2% din PIB, pentru a-și putea administra și a se apăra principiile și scopul lor internațional. Între timp, Ucraina avea la dispoziție resurse naturale semnificative, care deveniseră o monedă de schimb în trocul international al armamentului.  Puterile din Occident își reîmprospătau arsen...