Vechi

 Anii de discordie se risipiseră ca fumul. Vechiul vis al Federației slave, odinioară o utopie îndepărtată, devenise realitate. Steagul tricolor flutura mândru pe clădirile din Moscova și Kiev, simbolizând unitatea Rusiei Federale și a Noii Ucraine.

Olena, o tânără artistă din Lviv, își vindea tablourile într-o piață animată din centrul orașului. Peisajele viu colorate cu câmpuri de floarea-soarelui și biserici cu cupole aurii atrăgeau turiști din toate colțurile federației. Totuși, o undă de melancolie îi umbrea ochii. Unele dintre culori păreau mai stinse în comparație cu pânzele pe care le picta odinioară.

Într-o zi, un bărbat cu plete cărunte și o privire caldă se opri în fața standului ei. Era Dmitri, un profesor de istorie din Moscova aflat în vizită la Lviv.

- Tablourile tale sunt minunate, spuse el cu un accent ușor moscovit. Reamintsesc de o vreme pe care nu am apucat-o s-o trăiesc.

Olena ridică din umeri. 

- Erau vremuri mai simple, domnule.

- Poate, dar schimbările aduc uneori și lucruri bune, continuă el. Unitatea, forța...

-Libertatea? întrebă Olena, vocea ei tremurând ușor.

Dmitri tăcu un moment. 

- Libertatea e un concept abstract, domnișoară. Poate că o altă formă de libertate e mai valoroasă acum.

Olena nu fu convinsă. Libertatea de a-și cânta cântecele populare fără teamă, de a-și scrie poezi în limba ucraineană, de a-și comemora eroii naționali - toate acestea păreau pierdute în marea federației. Totuși, tablourile ei erau o formă de rezistență, o șoaptă a trecutului într-o lume nouă.

Pe final de zi, Dmitri cumpără o pictură cu o floarea-soarelui solitară ce se apleca spre soare. 

- E plină de speranță, spuse el zâmbind. Poate într-o zi, vom găsi un echilibru între unitate și individualitate, ca floarea-soarelui care se hrănește din pământul propriu, dar caută mereu lumina soarelui.

Olena nu-i răspunse, dar în ochii ei licări o scânteie. Poate, viitorul federației nu era bătut în cuie. Poate, unitatea putea înflori și pe solul diversității. Povestea lor abia începea.