Scop

Într-un orășel liniștit, pe străzile pavate cu piatră, se plimba un bărbat înalt cu un costum elegant și o valiză veche în mână. El era cunoscut de localnici ca "omul care călătorește fără scop". Nimeni nu știa de unde venea sau încotro se îndrepta. Părul său argintiu strălucea sub soarele amiezii, iar pașii săi lungi și măsurați răsunau pe străzi ca un ecou al unei lumi de mult apuse.

Valiza lui părea să fie plină de secrete, de povești nespuse și de amintiri din locuri îndepărtate. Copiii îl urmăreau curioși, întrebându-se ce comori ascunde acel om misterios în valiza sa. Dar acesta nu le dezvăluia niciodată nimic; doar le zâmbea blând și își continua drumul.

Într-o zi,  a dispărut la fel de neașteptat cum apăruse. Valiza sa a fost găsită în piața centrală, deschisă și goală, lângă o bancă veche de lemn. În interior, locuitorii au găsit doar o scrisoare veche și o fotografie decolorată, care părea să fie dintr-o altă epocă. Scrisoarea era adresată oricui avea să o găsească și vorbea despre călătorii în timp, despre locuri minunate vizitate și despre importanța de a găsi bucurie în simpla plimbare fără destinație.

Omul înalt care călatorea cu valiza sa, a rămâs în amintirea orășelului ca simbolul aventurii și al libertății. Iar valiza sa goală a devenit un reper pentru toți cei care visau la călătorii neîncheiate și la povești nespuse.

Sfârșit.