Skip to main content

Carți

Într-un mic sat tradițional, în mijlocul pridvorului bisericii se adunaseră oamenii pentru a asculta poveștile bătrânilor. Printre aceștia se afla și Oma, o femeie simplă și binevoitoare, dar care nu știa să citească sau să scrie. Cu toate acestea, ea visa să poată citi cărțile despre aventurile îndepărtate și despre locurile neexplorate, iar „poveștile bătrânilor” păreau cea mai apropiată variantă.

Pe măsură ce bătrânii începeau să-și împărtășească poveștile, curiozitatea lui Oma creștea. La sfârșitul fiecărei întâlniri, ea se apropia timidă de gospodinele satului și le ruga să citească poveștile pentru ea. Cu toate că erau mereu în grabă, vecinele ei nu puteau refuza dorința sinceră a Oma, așa că îi ofereau puținul timp liber pe care îl aveau pentru a-i împlini dorința.

Însă, într-o zi, soarta avea să o surprindă pe Oma într-un mod neașteptat. Bunicul ei, un înțelept bătrân cunoscut în întreg satul, își dădea seama de visul ei și este hotărât să o ajute. Într-o seară, în timp ce  făcea treburile casnice înainte de culcare, bunicul îi adusese o carte și i-a spus:

"Draga mea fata, văd cât de mult dorința ta de a citi te umple de bucurie și împlinire. Am scris această carte special pentru tine. Chiar dacă nu știi să citești, poti descoperi poveștile mele. Și de acum, te voi învăța să le prinzi în sufletul tău."

Oma deschise cartea și încercă să citescă, dar nu reușea să descifreze litera însemnată. Bunicul ei îngăduitor zâmbi și o îmboldi să citească în sinea sa, să ofere cuvintelor imaginație și să se bucure de frumusețea povestilor regăsite în acele pagini. Astfel, ea învăță să „citească” întocmai ca și ceilalți, în ciuda faptului că nu putea descifra literele.

Oamenii nu înțelegeau cum de aceasta părea atât de luminată după acea seară. Lumina din ochii ei vedea lumea aceasta printr-o lentilă magica, încântată de frumusețea povestilor care o inundaseră. Oma începea să își imagineze întreaga lume, exact așa cum și-o dorise. S-a deschis magia înaintea ei, iar în acel sat, pământul unei persoane care nu știa să citească a devenit etern.


Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

lumea a șasea și techilizarea noi generați

Într-un oraș cenușiu, unde clădirile înalte păreau să atingă norii, trăiau oamenii techilizați și câinii maidanezi care nu au ce mânca, nu au unde dormi și le este foame, somn și frig. Oamenii, uitaseră de lumea din jur. Nu mai vorbeau între ei, nu mai simțeau frigul sau foamea altora. Trăiau într-o bulă digitală, convinși că totul este bine. În schimb, câinii maidanezi cutreierau străzile, căutând un colț de căldură, un os aruncat. În ochii lor se citea o tristețe adâncă, o foame care nu era doar a trupului, ci și a sufletului. Erau generația celor care nu a trecut prin nici o greutate și cu toate astea au hotărât să aibă viața câinilor maidanezi care nu au ce mânca, nu au unde dormi și le este foame, frig și somn cu comportamente primitive din lumea a șasea. Într-o seară, un bătrân ieși din blocul său. Era din pilonul doi, dintr-un timp în care oamenii știau să muncească, să construiască, să se ajute. Se uită la tinerii care treceau pe lângă el, cu gândul techilizati și viitorul tris...
Post a Comment
Read more

orașul lingurarilor...

În inima unei văi uitate de timp se afla No Tanga, un oraș ciudat, construit nu din cărămidă și piatră, ci din linguri strălucitoare de argint și cositor.  Locuitorii săi, Lingurarii, erau o rasă mândră, ale cărei diplome – frunze subțiri de metal gravate cu litere complicate – erau atârnate la gât ca talismane. Ele atestau măiestria în arta sculpturii lingurilor, dar nimic altceva. Într-o zi, un străin a pătruns în oraș. Curios, a atins o clădire străveche, o sală de festivități sculptată dintr-o lingură uriașă. În momentul în care degetul lui s-a lipit de metalul rece, un zgomot ascuțit a străbătut orașul. Consiliul Lingurarilor a ieșit în grabă, fluturând diplomele lor agramate. „Tot ce ați atins s-a interzis!” au declarat solemn, iar clădirea a fost înconjurată cu panglici argintii. Străinul, perplex, a întrebat: „De ce? Ce rău am făcut?” Un consilier cu o diplomă deosebit de mare a răspuns: „Cum e să spălați o rasă, un neam? Noi purificăm prin interzicere. Prin a ignora.” Dar ...
Post a Comment
Read more

Neintelegeri

Într-o lume marcată de tensiuni geopolitice și interese personale, se desfășura o situatie delicată: "baietismele" din politica internațională și diplomația mondială. Această combinație dubla era la ordinea zilei, în special în contextul conflictului din Ucraina. Ucraina, un stat tânăr, se confrunta cu o presiune din ce în ce mai mare din partea vecinilor săi. Datoriile sale față de celelalte state pentru a-și apăra integritatea teritorială nu erau doar financiare, ci implicau și o rețea complexă de alianțe și angajamente.  Organizațiile internaționale, în încercarea de a menține ordinea globală, au început să solicite partenerilor să-și plătească datoriile față de ele, stabilind un minim de 2% din PIB, pentru a-și putea administra și a se apăra principiile și scopul lor internațional. Între timp, Ucraina avea la dispoziție resurse naturale semnificative, care deveniseră o monedă de schimb în trocul international al armamentului.  Puterile din Occident își reîmprospătau arsen...
Post a Comment
Read more