Skip to main content

Reverse

Într-un loc adormit, unde timpul părea să se fi oprit, trăia un bătrân înțelept, păstrător al tradițiilor străvechi. Într-o zi, liniștea locului fu tulburată de venirea unor străini, căutători de energii necunoscute. Cu ochii lui adânci și înțelepți, batranul,îi privi cu neîncredere.

"Nu e treaba mea să știu mai multe", murmură el, "cred în cultura străbunilor care m-au crescut."

Străinii, cu aparatele lor ciudate, începură să exploreze împrejurimile, căutând acele energii misterioase. Îi propuseră bătrânului să se alăture căutărilor, dar el refuză categoric.

"Căutați energii?? Faceți culturi cu cei care nu au Dumnezei și cei care nu cred! Eu cred!", exclamă el, cu vocea tunătoare.

Unul dintre străini, un tânăr cu ochelari rotunzi, încercă să-l convingă de importanța cunoașterii și a evoluției. Bătrânul îl întrerupse brusc.

"Polivalenti suntem cu toti!", spuse el, cu un zâmbet amar.

Străinii, nedumeriți, continuară cercetările, dar se loviră de un zid de tăcere din partea localnicilor. Nimeni nu voia să le ofere informații sau ajutor.

"N-a vorbit, sa nu îi facem rău!", șopti unul dintre ei!

Bătrânul, simți un fior rece. Știa că străinii nu erau oameni pașnici.

"Protejăm tot ce suntem!", spuse el, adunând sătenii în jurul său si astfel impreună, hotărâră să-și apere tradițiile, iar bătrânul le povesti despre înțelepciunea străbunilor si despre legătura lor cu natura și cu divinitatea.

"Pentru că 'dinozaurii' nostrii sunt ca 'ceasurile elvețiene!', spuse el, "trebuie să existe și planul doi cu: 'ce s-ar fi întâmplat dacă nu am fi acceptat propunerea aceasta? Un Reverse spiritual!"

Străinii, văzând hotărârea lor, începură să răspândească zvonuri false, calomnii, încercând să-i dezbine. Dar locuitorii uniți de credința lor, nu se lăsară intimidați.

"Sunteți cazuri izolate!", le spuse bătrânul, cu o voce calmă, dar fermă.

Astfel intr-un final, străinii, văzând că nu au nici o șansă, plecară lăsand în urmă doar amintirea prezenței lor, iar bătrânul nostru privii spre cerul înstelat si murmură:

 'Multumesc!'

Comments

Popular posts from this blog

lumea a șasea și techilizarea noi generați

Într-un oraș cenușiu, unde clădirile înalte păreau să atingă norii, trăiau oamenii techilizați și câinii maidanezi care nu au ce mânca, nu au unde dormi și le este foame, somn și frig. Oamenii, uitaseră de lumea din jur. Nu mai vorbeau între ei, nu mai simțeau frigul sau foamea altora. Trăiau într-o bulă digitală, convinși că totul este bine. În schimb, câinii maidanezi cutreierau străzile, căutând un colț de căldură, un os aruncat. În ochii lor se citea o tristețe adâncă, o foame care nu era doar a trupului, ci și a sufletului. Erau generația celor care nu a trecut prin nici o greutate și cu toate astea au hotărât să aibă viața câinilor maidanezi care nu au ce mânca, nu au unde dormi și le este foame, frig și somn cu comportamente primitive din lumea a șasea. Într-o seară, un bătrân ieși din blocul său. Era din pilonul doi, dintr-un timp în care oamenii știau să muncească, să construiască, să se ajute. Se uită la tinerii care treceau pe lângă el, cu gândul techilizati și viitorul tris...

orașul lingurarilor...

În inima unei văi uitate de timp se afla No Tanga, un oraș ciudat, construit nu din cărămidă și piatră, ci din linguri strălucitoare de argint și cositor.  Locuitorii săi, Lingurarii, erau o rasă mândră, ale cărei diplome – frunze subțiri de metal gravate cu litere complicate – erau atârnate la gât ca talismane. Ele atestau măiestria în arta sculpturii lingurilor, dar nimic altceva. Într-o zi, un străin a pătruns în oraș. Curios, a atins o clădire străveche, o sală de festivități sculptată dintr-o lingură uriașă. În momentul în care degetul lui s-a lipit de metalul rece, un zgomot ascuțit a străbătut orașul. Consiliul Lingurarilor a ieșit în grabă, fluturând diplomele lor agramate. „Tot ce ați atins s-a interzis!” au declarat solemn, iar clădirea a fost înconjurată cu panglici argintii. Străinul, perplex, a întrebat: „De ce? Ce rău am făcut?” Un consilier cu o diplomă deosebit de mare a răspuns: „Cum e să spălați o rasă, un neam? Noi purificăm prin interzicere. Prin a ignora.” Dar ...

Neintelegeri

Într-o lume marcată de tensiuni geopolitice și interese personale, se desfășura o situatie delicată: "baietismele" din politica internațională și diplomația mondială. Această combinație dubla era la ordinea zilei, în special în contextul conflictului din Ucraina. Ucraina, un stat tânăr, se confrunta cu o presiune din ce în ce mai mare din partea vecinilor săi. Datoriile sale față de celelalte state pentru a-și apăra integritatea teritorială nu erau doar financiare, ci implicau și o rețea complexă de alianțe și angajamente.  Organizațiile internaționale, în încercarea de a menține ordinea globală, au început să solicite partenerilor să-și plătească datoriile față de ele, stabilind un minim de 2% din PIB, pentru a-și putea administra și a se apăra principiile și scopul lor internațional. Între timp, Ucraina avea la dispoziție resurse naturale semnificative, care deveniseră o monedă de schimb în trocul international al armamentului.  Puterile din Occident își reîmprospătau arsen...