Colimator

Într-o lume stranie și plină de provocări, o comunitate trăia la marginea unui deșert arid. Oamenii de aici erau independenți din toate punctele de vedere, dar se confruntau cu misiuni și întrebări esențiale. „Și acum cunoscând lumi, cum îndrăzniți, sa fiti sub aceasta forma, care este scuza voastră?” striga una dintre femei, cu ochi determinati.

Ea, însă, știa că suferința stă în istoria fiecăruia. „Eu sunt medicamente din 2010, nu pot avea copii, familie, dar voi? Nu aveți nimic drag, un bătrân, un nepot, un copil? Oare le-ați văzut și făcut pe toate și nu mai aveți nimic de pierdut?”adresându-se grupului de oameni care păreau să nu recunoască puterea lor, amintindu-le cât de fragilă este viața.

În acel moment, soarele înghițea totul în jurul lor. Se înghesuiau sub razele soarelui la 40 de grade timp de 3 luni de zile, dar corpul lor s-a adaptat. Astfel, nu miroseau, nu transpirau și nu erau ca ceilalți, deoarece temperaturile ridicate din câmpie ii facuse altfel, si mulți o interpretau greșit. „Ceea ce nu înțelegeți voi este că acest lucru este parte din identitatea noastră si e normalitatea oamenilor din campie” strigă ea, îndreptându-se spre cei care nu aveau compasiune.

 În spatele acestei lumi, se ascundeau intruziuni meschine în casele celor care nu dădeau undă verde să se întâmple astfel de abuzuri. „Nici măcar nu suntem de aici”, continuă să dezvăluie misterul originii lor. Iar abuzurile fizice, psihice, prin lumea alfabetelor –  este realitatea voastra!”

„Dacă nu știi, nu ai voie să fii implicat”, le spuse ea, aducându-și aminte de lecțiile dure din trecut. „Dacă tu ești bun la 1+1, perfecționează-te în asta și creează-ți un cerc închis. Apoi, fă puzzle prin asocierile lui cu alte piese complementare! Fiecare piesă contează, mai ales dacă nu e troian!” 

Oamenii ei își clătinau capetele, realizând că identitatea lor era construită din dorința de a se identifica și de a oferi un scop în viață. „Ca să nu te plafonezi, învata patternul tau sub forme matematice, chimice, fizice, sau prin idiome diferite pana cand devii complet si ajungi sa te identifici prin el cu totul!” spuse femeia cu încredere.

Dar atenția erau pe cei care se lăsau conduși de iluzii. „Nu le dați mai mult decât pot, trebuie să fie fericiți și stăpâni pe paternul lor!” Poruncind, ea a continuat. „Te editezi până înțelegi ce scrii, până te înțelegi, până ai o normalitate și o cursivitate!”

De la distanță, alții observau cum se subclasa încrederea. „Subclasăm, nu avem încredere în voi”, murmura o voce. Dar chiar și așa, după ce destupau sticla de vin, dacă nu mai voiau, o lăsau singură să își vadă de viață. „E alegerea ei, dacă se resigilează sau nu, mai ales dacă nu o ai pe gestiune.”

Și pe măsură ce timpul trecea, femeia își dădu seama că erau în colimatoriu, dar nu se lăsau doborâți. „De prea mult bine, după tot ce vi s-a dat... cum indrazniti pufarinelor”, încheie ea cu o epifanie, cerând celor din jur să revină la esențele lor.

Si astfel, într-o lume complicată și plină de obstacole, aceștia și-au găsit puterea și voința de a continua să lupte iar fiecare om, devine o piesă valoroasă dintr-un puzzle complex, unde determinarea și înțelepciunea ii ajuta sa mearga inainte.