Simfonie

Viața era o simfonie de abundență și confort. Fiecare locuitor se bucura de un coș zilnic cu alimente proaspete și variate, de la fructe exotice la legume cultivate cu grijă. "Am ce mânca" nu era doar o expresie, ci o realitate constantă.

Setea era o amintire îndepărtată, deoarece apa curgea la discreție din izvoare și fântâni, iar sucurile naturale, preparate din fructele grădinilor orașului, erau la îndemână oriunde te-ai fi aflat. "Am ce bea" era un refren al bucuriei și al satisfacției.

Odihna era un lux accesibil tuturor, deoarece casele erau spațioase și primitoare, dotate cu paturi moi și lenjerii fine. "Am unde dormi" nu era doar un slogan, ci o promisiune îndeplinită.

Aici nimeni nu ducea lipsă de nimic, iar locuitorii trăiau în armonie și prosperitate si fiecare zi era o sărbătoare a mulțumirii.

Însă într-o zi  unii locuitori,  apreciand lucrurile simple din viata lor, au inceput sa iși doreasca varietatea si diversitatea firii. Astfel, în jurul lor, apare necunoscutul care reuseste sa creasca armonios in lumea lor clasice.

Odata acoperite nevoile fundamentale ale noilor veniti, orientarea acestora incepea sa fie centrata asupra dezvoltarii comunității prin tot ceea ce sunt si tot ce stiu aparte de restul, reușind astfel să înfrumusețeze şi mai mult locurile de acolo.