Autencitate

Într-o zi umbruoasa de toamnă, un tânăr pe nume Andrei se plimba pe străzile aglomerate ale orașului. A observat un magazin mic, cu un semn vechi, pe care scria „Medicamente”. Curios, s-a învârtit pe vârful degetelor și a intrat.

„Ce sunt?”, s-a întrebat el, privind sticlele și blisterele aranjate pe rafturi. O vânzătoare cu o privire misterioasă l-a întâmpinat: „Eu îți pot oferi tot ce ai nevoie… ” 

Andrei a ezitat. „Ce ești?”, a întrebat el, simțindu-se captiv între fantezie și realitate. „Ești pregătit să descoperi tot și să vezi ce se ascunde în spatele acestor medicamente?" i-a răspuns ea cu un zâmbet enigmatic. 

Tânărul a simțit un fior si într-o clipă, el și-a imaginat toate posibilitățile. „Poftim?” a spus el, nedumerit. „Cum e posibil sa supraviețuim prin vise și promisiuni. Si tu vorbești despre medicamente, dar cum e posibil ca acestea să aibă un astfel de efect?” 

Vânzătoarea s-a apropiat de el și l-a privit adânc în ochi. „Trăim într-o lume în care realitatea și iluzia sunt amestecate."

Andrei a simțit că inima îi bate mai repede. „Care este adevărul?", a spus el, hotărât.

Iar vanzatoarea i-a raspuns: „Cum vrei să fii? Te știi? Ești doar un consumator al realității!”

În acel moment, Andrei a realizat că, în spatele fiecărei sticle de medicamente, se ascundea o poveste. Drogurile puteau oferi evadare, dar și captivitate, iar cu fiecare decizie pe care o luăm, alegem între a trăi cu adevărat sau a ne pierde în iluzie.

După câteva clipe de tăcere profundă, Andrei a făcut un pas înapoi. „Cred că știu ce aleg. Voi trăi fără să mă las prizonierul unui vis despre uimire.” 

Atunci vânzătoarea a zâmbit cu compasiune. „Bine ai venit înapoi în realitate.” Și, cu asta, Andrei a ieșit din magazin, hotărât să îmbrățișeze viața așa cum este, cu toate frumusețile ei, fără a căuta scuze sau evadări, iar medicația lui pentru suflet era acum autenticitatea.