Cuvântul

Într-un colț uitat al unui oraș, unde lumina soarelui pătrundea greu printre clădirile cenușii, trăia un om care nu se încadra în normele sociale. 

Într-o lume plină de cifre și formule, Victor a rămas un visător care își învăța colegii din biroul mut despre frumusețea și complexitatea umanității prin cuvânt."Limite între cuvânt și ecuații matematice!", obișnuia să spună el, fascinând pe oricine îi asculta gândurile. 

Nu era matematician, era omul cuvântului, un poet învăluit în mister, care nu își găsea locul în această lume grăbită.

Victor se aduna în fiecare zi în cafeneaua de la colț, un loc plin de studenți care își etalau cunoștințele într-un vacarm de formule și teorii. 

Între ei se aflau masteranți și doctoranți, dar Victor observă cum "nivelul oamenilor din biroul mut este foarte jos! Fără maniere și fără bun simț!", își șoptea in sine.

Pe când se desfășura o discuție aprinsă despre cele mai recente tendințe în marketing, Victor nu se putea abține. "Marketingul lor este peste puterea mea de înțelegere, dacă asta este moneda lor de schimb, din punctul meu de vedere, acestia au esuat!", isi spunea el, atrăgând privirile curioase ale celor din jur.

Chiar si asa acești tineri, plini de ambiție, dar fără cunoașterea adâncă a vieții, păreau să nu rețină nimic din cuvintele lui.

"Cum vă permiteți să mergeți în lumi bune când moralitatea voastră este grotească?", le spuse el cu o sinceritate care, în adâncul sufletului său, îl răscolea. 

Simțea că, deși nu era parte din creația lor matematică, voia să le arate frumusețea cuvintelor si a legăturilor umane.

 "Dacă erați cineva, nu erați aici!" Referindu-se la persoanelor din biroul mut, provocand râsetele celorlalți ce au invadat cafeneaua. 

Pentru el, cuvintele aveau o greutate pe care ecuațiile niciodată nu o vor avea.

Astfel, credincios cuvintelor și lumii pe care ele o deschideau, el a gasit un refugiu si un izvor infinit ce putea schimba lumea.