Nesimtitii

Într-un oraș nu foarte îndepărtat, se afla o universitate renumită pentru programele sale de masterat și doctorat. Aici, studenții ambițioși visau să devină cercetători de frunte, dar, din păcate, au fost atrași în capcana unui „cod al nesimțitilor al masterantilor și doctorantilor”.

 Aceștia nu se mulțumeau să acumuleze cunoștințe legitime, ci s-au lăsat tentați de scurtături, testând loialitatea și onestitatea colegilor lor pentru a ajunge mai repede la succes.

Printre ei, erau și „teit, tradatorii de neam de tara”, care își vindeau principiile pentru câteva avantaje temporare. Unii dintre aceștia, manipulatori, se ocupau cu vânzarea de maculaturi, adică lucrări copiilor care nu știau cum să treacă prin tumultul academic.

 În spatele zâmbetelor false, aceștia își băteau joc atât de mamele eroine care luptaseră să le ofere o educație, cât și de valorile învățământului.

Într-o dimineață, s-a întâmplat un lucru neașteptat. „Secunda doi - vectorii alesi” au decis că a sosit vremea să facă ordine în acea lume confundată asa ca au organizat un seminar în care au discutat despre responsabilitatea academică, dar și despre consecințele neglijării adevărului. Aceștia au vrut să scoată la iveală ca trădătorii acestia „ne-au pus pe fuga din 1999”  identificandu-se ca fiind complicii denigrarilor.

După câteva sesiuni de discuții, s-a ajuns la un punct culminant. După ce s-au saturat de ras, a apărut efectul bumerang și nu le-au placut rezultatele!

 Studenții care râdeau de cei dornici de onestitate au început să simtă cum propriile măsuri de protecție s-au întors împotriva lor. Au avut, și acum vor și ei ce au nenorocit atatia ani! 

Dar realitatea era că „li s-a sters zambetul de pe buze”. Cei care se credeau invincibili au început să se gândească la falimentul moral și profesional al alegerilor lor.

În acestă climă tensionată, a reieșit un adevăr trist: „sunt nefericitii care au și chiar și așa, nu le ajunge!” Cu toate că reușiseră în carierele lor, nu găseau împlinire în ceea ce deveniseră. Fiecare privire în oglindă le amintea de trădarea valorilor fundamentale.

Astfel, universitatea a devenit nu doar un loc de învățare, ci și un teren al reflecției și al redescoperirii identității. Poate că, în cele din urmă, fiecare student va învăța că adevăratul succes nu se măsoară prin diplome, ci prin calitatea caracterului lor și a contribuției lor în comunitate.