Slugi

Într-un mic sătuc, învăluit de mister și tradiții din vechime, trăia un bătrân numit Iorgu. Acesta era cunoscut în întreaga comunitate ca fiind un povestitor de seamă, iar oamenii veneau la el să asculte legende și întâmplări fantastice. 

In fiecare seară, când soarele se retrăgea, Iorgu le împărtășea și o latură nebănuită a istoriei din sat.

Într-o seară, în timp ce o adunare de săteni asculta poveștile sale, a intervenit un tânăr impulsiv pe nume Claudiu. Cu ochii plini de curiozitate, a întrebat: "De ce să te bage în toate alfabetele lumesti? De ce ești atât de important pentru noi?".

 Un murmure de nedumerire a trecut prin mulțime, iar Iorgu, cu un zâmbet pe chip, a răspuns: "Fiecare poveste are puterea de a ne învăța ceva, dragul meu. Iar eu sunt doar un simplu mesager."

Claudiu nu s-a lăsat ușor impresionat. "Iar? Crezi că doar prin povești poți schimba lumea?". 

Iorgu a ridicat din sprâncene. "N-mi vine să cred! Crezi că este ușor să îți faci vocea auzită? Cine te crezi să te ridici împotriva tradiției?".Discursul a continuat, iar întreaga adunare a fost acum captivă. 

Claudiu, simțindu-se provocat, a spus cu îndrăzneală: "Ai îndrăznit să spui că poveștile sunt importante, dar eu nu văd schimbarea. S-a gasit cineva să ne ducă mai departe?".

 O tăcere apăsătoare s-a lăsat, iar Iorgu a răspuns cu calm: "Cum îndrăzniți să contestați puterea vorbelor? Fiecare poveste trebuie să aibă un ecou, iar fiecare ecou dezvoltă o comunitate."

Claudiu, convins că poate schimba lucrurile, a izbucnit din nou: "Cum se poate așa ceva? Nefericirea care ne călăuzeste nu știe decât ca ne terfelim în tradiții vechi!". 

Iorgu s-a apropiat de el, cu o privire blândă, dar hotărâtă. "Nu este vorba de a terfeli nimic, ci de a construi o temelie nouă pe ceea ce am învățat. Fiecare dintre noi are datoria de a transforma ceea ce are la dispoziție în ceva mai bun."

În urma acestei discuții, tânărul Claudiu a început să înțeleagă puterea poveștilor și a tradițiilor. 

De atunci, Claudiu nu a mai contestat niciodată înțelepciunea lui Iorgu, ci l-a ajutat să răspândească poveștile mai departe, aducând tineri și bătrâni împreună în jurul focului, unde fantezia și realitatea se împleteau în fiecare seară. 

Astfel, comunitatea a învățat că fiecare poveste are semenii săi care trebuie să o asculte, iar alfabetele lumii sunt, în esență, aceleași cuvinte care unesc și luminează mințile.