Umbrele

În orașul umbrelor, unde clădirile înalte se aplecau una spre alta, ascunzând cerul, trăiau creaturi bizare a celor care "Nu au legi, nu au Dumnezei".

Erau o adunătură de ființe care se mișcau prin întuneric, lăsând în urmă un val de frică și neliniște.

Oamenii șopteau despre ei, spunând că sunt declarați morți, de aia își permit atâtea nelegiuiri. "Altfel, cum s-ar putea explica acea detașare și agresivitate care îi caracteriza?"

 Într-o zi, un grup de astfel de creaturi a apărut în piața principală, în plină lumină. Oamenii s-au oprit, înghețați de spaimă. "Chiar așa, în plină zi? Cum este posibil?"

Creaturile se mișcau cu o precizie înfricoșătoare, ca niște mașinării bine calibrate. "Sunteți ca ceasurile elvețiene", a șoptit cineva, dar cuvintele s-au pierdut în aerul gros de teamă. Se simțea că nu erau acolo din proprie inițiativă. "Nu veniți că vreți, ci asta este paternul!"

Un bătrân înțelept, cu ochii adânci și riduri ce purtau povara multor ani, a ridicat mâinile, încercând să comunice cu ei. Dar creaturile nu au arătat nici o emoție, nici o urmă de înțelegere.

 Bătrânul a avertizat mulțimea: "Nu dați mâna cu simbolurile, au în background scheme violente și răufamate!"

În acea zi, orașul a înțeles că umbrele nu se mai ascundeau, ele se dezlănțuiseră, iar prezența lor era un avertisment sumbru despre o realitate în care legile și credințele nu mai aveau nici o putere.