Cuvinte Difuze

Într-un regat uitat de timp, unde puterile magice purtau denumiri misterioase și erau transmise din generație în generație, două clanuri se aflau într-un conflict adânc. Clanul Vulturilor, tineri și dornici de putere, se credeau stăpânii prezentului, în timp ce Clanul Greierilor, mai în vârstă și cu multe tradiții, păstrau înțelepciunea trecutului.

Într-o seară, liderul tinerilor Vulturi, Alex, a strigat la o adunare plină de forță: „Nu-mi pasa! Ca eu nu terfeleam trecutul ca să fiu în prezent, ca toate primatele! Dacă v-ați dat mari combinatori, cum de n-ați fost în stare să integrați doi roiali?” Cu fiecare cuvânt, tinerii din jurul lui vibrând de emoție, își confirmau nelegiuirile și planurile de a prelua controlul asupra regatului.

În ciuda avansului tehnologic și a forței brute, o bătrână din Clanul Greierilor, pe nume Smirna, s-a ridicat cu greutate. Cu o voce scăzută, dar plină de autoritate, a rostit: „Cine sunteți voi să alegeți cum ar trebui să fie făcute lucrurile și cu cine? Voi știți ce înseamnă asta? Nu v-ați uitat în oglindă? Nu ați conștientizat unde sunteți?”

Cuvintele ei difuze, ca o pânză de păianjen, s-au strecurat printre gândurile tinerilor, dar, din păcate, nu au reușit să ii ia stăpânire „Câte șanse să mai primiți?” a întrebat ea cu amărăciune, dezamăgită de tinerii care, în aroganța lor, ignorau lecțiile trecutului.

„După atâtea școli, ședințe și consilii? Este strigător la cer!” continuă Smirna, cu ochii scânteind de tristețe. „Smirnă trebuia să fiți de la început până la final!” adăugă ea, referindu-se la evoluția conflictului dintre cele două clanuri, evidențiind cum tinerii uitau de tradiții și de rădăcinile lor.

Între aceste cuvinte difuze, ce vedeau adevărul, iluziile iar bătălia pentru putere nu părea să aibă un sfârșit. Scindarea dintre generații devenea și mai evidentă, iar fiecare dintre cei prezenți resimțea greutatea alegerilor făcute.

O lume întreagă se răzvrătea împotriva iubirii și respectului, căutând puterea în loc să îmbrățișeze unitatea.Cuvintele difuze își lăsau amprenta, răsunând în ecouri de dereglare și neînțelegere între generații, dar și între clanuri. 

Astfel, regatul continua să se dezvolte, din greșelile trecutului, învățând că, deși puterile erau atractive, valorile și tradițiile erau pilonii care puteau susține cu adevărat o societate si ca daca contezi, vei stii asta fara ca tu sa trebuiasca sa semnezi condici sau să trebuiasca sa te intorci in timp pe căile străbunilor.