Skip to main content

Din Nimic

Într-o lume străveche, ascunsă între fire de aur și arama cerului, zodiile se adunau pentru a desfășura destinul omenirii. Fiecare dintre ele purta o broderie unică, simbolizând puterea și influența asupra sufletelor umane. Această rocada a broderiilor era un ritual sacru, dar și o luptă între bine și rău.

Într-o noapte înstelată, când soarele se ascundea de frica întunericului, cele două tabere s-au întâlnit pe scena cosmică. Din nimic, o voce profundă răsuna, spunând:

„Nu e normal să vorbim sub forma asta, să ne jucăm cu sentimentele oamenilor. Cuvântul este o armă!” 

Această amenințare la scena deschisă i-a panicat pe cei prezenți, dar zeii zodiilor știau că miza era mai mare decât neînțelegerile lor. 

În mijlocul adunării, se aflau broderiile celor ce doreau să protejeze umanitatea. „Fiti corecti”, rostea o zodie dintre ele, radiantă și plină de dragoste. „Trebuie să ne unim pentru a salva ceea ce ne-a rămas!”

Dar în cealaltă parte a scenei, spiritele anarhiștilor dansau nevrotic. „Suntem anarhisti”, murmurau între ei, „iar noi vrem involuție. Degradam și denaturam tot ce este uman și modern.” Cu fiecare cuvânt rostit, aflau metode noi de manipulare, ţesând broderii care înghițeau lumina, în timp ce vechile erau desfăcute.

Zodiile si sabia de atitudinea războinică a acestei facțiuni întunecate au declarat:„Este jidovenie”, răcnit o voce, provocând un val de furie. „Suntem jidani ca evreii! Ne vor persecuta! Trebuie să ne aparam!”.

Din nimic, zodiile s-au ridicat, țesând broderii cosmice pe cerul infinit. Fiecare semn zodiacal purtand o mantie de stele, ascunzând filtrele misterioase prin care ghidau omenirea. Unele semne șopteau cuvântul speranței, altele aduceau amenințări la scena deschisă, provocând haos și neliniște.

Nu e normal să vorbim sub forma asta, dar zodiile nu cunoșteau limitele. Anarhiști, spuneau oamenii, sunt cei care degradează și denaturează tot ce este uman și modern. Vor involuție, strigau alții, în timp ce broderiile vechi se desfăceau și altele noi se țeseau, schimbând cursul destinului.

Arama mantiei lor strălucea în lumina lunii, iar terapiile cosmice pe care le ofereau erau atât binecuvântări, cât și blesteme. 

"Fiti corecti!" cereau zodiile, dar oamenii simțeau că este o jidovenie. Suntem jidani ca evreii, murmurau unii, simțind povara persecuției astrale.

Astfel zodiile, cu filtrele lor ascunse, rămâneau martore ale deciziilor luate, țesând în continuare broderii noi pe cerul etern.

Si in final, rocada broderiilor a devenit un simbol al alegerii, iar omenirea, cu liberul său arbitru, hotăra să urmeze calea binelui sau a răului, ghidată de stelele care vegheau deasupra noastră.



Comments

Popular posts from this blog

lumea a șasea și techilizarea noi generați

Într-un oraș cenușiu, unde clădirile înalte păreau să atingă norii, trăiau oamenii techilizați și câinii maidanezi care nu au ce mânca, nu au unde dormi și le este foame, somn și frig. Oamenii, uitaseră de lumea din jur. Nu mai vorbeau între ei, nu mai simțeau frigul sau foamea altora. Trăiau într-o bulă digitală, convinși că totul este bine. În schimb, câinii maidanezi cutreierau străzile, căutând un colț de căldură, un os aruncat. În ochii lor se citea o tristețe adâncă, o foame care nu era doar a trupului, ci și a sufletului. Erau generația celor care nu a trecut prin nici o greutate și cu toate astea au hotărât să aibă viața câinilor maidanezi care nu au ce mânca, nu au unde dormi și le este foame, frig și somn cu comportamente primitive din lumea a șasea. Într-o seară, un bătrân ieși din blocul său. Era din pilonul doi, dintr-un timp în care oamenii știau să muncească, să construiască, să se ajute. Se uită la tinerii care treceau pe lângă el, cu gândul techilizati și viitorul tris...

orașul lingurarilor...

În inima unei văi uitate de timp se afla No Tanga, un oraș ciudat, construit nu din cărămidă și piatră, ci din linguri strălucitoare de argint și cositor.  Locuitorii săi, Lingurarii, erau o rasă mândră, ale cărei diplome – frunze subțiri de metal gravate cu litere complicate – erau atârnate la gât ca talismane. Ele atestau măiestria în arta sculpturii lingurilor, dar nimic altceva. Într-o zi, un străin a pătruns în oraș. Curios, a atins o clădire străveche, o sală de festivități sculptată dintr-o lingură uriașă. În momentul în care degetul lui s-a lipit de metalul rece, un zgomot ascuțit a străbătut orașul. Consiliul Lingurarilor a ieșit în grabă, fluturând diplomele lor agramate. „Tot ce ați atins s-a interzis!” au declarat solemn, iar clădirea a fost înconjurată cu panglici argintii. Străinul, perplex, a întrebat: „De ce? Ce rău am făcut?” Un consilier cu o diplomă deosebit de mare a răspuns: „Cum e să spălați o rasă, un neam? Noi purificăm prin interzicere. Prin a ignora.” Dar ...

Neintelegeri

Într-o lume marcată de tensiuni geopolitice și interese personale, se desfășura o situatie delicată: "baietismele" din politica internațională și diplomația mondială. Această combinație dubla era la ordinea zilei, în special în contextul conflictului din Ucraina. Ucraina, un stat tânăr, se confrunta cu o presiune din ce în ce mai mare din partea vecinilor săi. Datoriile sale față de celelalte state pentru a-și apăra integritatea teritorială nu erau doar financiare, ci implicau și o rețea complexă de alianțe și angajamente.  Organizațiile internaționale, în încercarea de a menține ordinea globală, au început să solicite partenerilor să-și plătească datoriile față de ele, stabilind un minim de 2% din PIB, pentru a-și putea administra și a se apăra principiile și scopul lor internațional. Între timp, Ucraina avea la dispoziție resurse naturale semnificative, care deveniseră o monedă de schimb în trocul international al armamentului.  Puterile din Occident își reîmprospătau arsen...