Strigăt Nelumesc

Într-o dimensiune ascunsă ochiului uman, acolo unde stelele se împletesc cu sentimentele și visurile, a existat odată o ființă uimitoare numită Zâmbet. Zâmbetul nu era doar o expresie a fericirii; era personificarea echilibrului suprem între toate constelațiile, îmbinând lumina și întunericul, voia bună și melancolia.

Într-o seară, Zâmbetul s-a întâlnit cu un grup de tineri din lume spusă de oameni. Aceștia erau plini de neînțelesuri și conflicte, zbuciumându-se între dorințele lor și presiunea societății. Viziunea lor despre fericire era distorsionată, iar unii, din nefericire, își opreau sentimentele, răspunzând: „Nu aveti stomac pentru ce avem noi de spus.”

Zâmbetul, însă, le-a adus cu blândețe o lecție. „Dacă este și urâtă, și proastă soarta, nu o lăsați să vă definească. Vreau să fiu, draga mesagerule si nu uita că fiecare dintre noi este un univers plin de posibilități. Facem team, altfel suntem praf în ochi și nu temelii!”

Dar tinerii păreau să nu înțeleagă. Unul dintre ei, cu o privire tristă, a spus: „Nu îți permiti să ai sentimente. Ai o vârstă… trebuia să fii la cheie până acum!” Zâmbetul a zâmbit, pentru că știa că viața este un drum al descoperirii de sine si al inimilor inocente.

Un alt tânăr a strigat: „Nu trebuia să fiu, dar sunt... asta-i un caz disperat!” Vorbele lui rezonează în adâncurile noii sale conștiințe. Zâmbetul a simțit un urlet dincolo de lumea asta, nelumesc, și a înțeles că acești tineri erau în luptă cu demonii lor interiori.

„Pentru că v-ați comportat ca și când ați fi fost cineva și nu ați fost decât niște gunoaie nepotrivite! Acum trebuie să va schimbați!” a spus Zâmbetul, strălucind ca soarele plin de speranță. El a continuat: „E vremea versului alb, unde ceilati trebuie sa înțeleagă de ce nu sunteti pinguini, mafioti și nu aveți sentimente până la capăt!”

Deodată, un alt tânăr s-a ridicat. „Am câteva întrebări pentru tine... ce zici, intrăm în dihotomii? Ești pregătit?” La această provocare, Zâmbetul a răspuns cu toată înțelepciunea sa. „Cei care au gafat grupa mare trebuie sa inteleaga ca toată lumea se află la un pas de expansiune a conștiinței si ca intrebările sunt cheia.”

În acea atmosferă de contemplare, Zâmbetul a simțit cum se va ridica o furtună de emoții. „Mami, nu vă îngrijorați… stai liniștită că nu voi alegeți!”

Cu aceste cuvinte, tinerii au început să se deschidă si Zâmbetul a realizat că adevărata frumusețe a existenței era în fiecare sentiment, fiecare îndoială, fiecare etapă a călătoriei. Aici, între stele și pământ, ei au învățat să îmbrățișeze autenticitatea lor, iar Zâmbetul a devenit farul ce le lumina călătoria.

Prin conversații sincere, inocente și zâmbete împărtășite, tinerii au început să se împlinească, fiecare dintre ei devenind un mic cosmos plin de speranțe și visuri, recuperând echilibrul prin puterea zâmbetului gasind adevărata magie a universului, unde fiecare zâmbet strălucea ca o stea.