Skip to main content

Femeie

Într-o lume aflată sub umbrele unui nou conflict, trei femei curajoase se adunaseră într-o mică cabană, ascunse de forțele întunericului ce bântuiau orașul. Între ele, o tensiune palpabilă plutea în aer, dar fiecare știa că lupta nu era doar una fizică, ci și una a spiritelor.

„Nu mai fiți inimi! Nu este despre inimi, este despre al treilea război mondial!” spuse Ana, văzând cum temerile doborau voința celorlalte. „Trebuie să ne unim forțele! Nu mai faceți punți, ei sunt bermude!” adăugă ea, făcând referire la dificultățile de a găsi soluții într-o lume atât de fragmentată.

Maria, cu ochii strălucind de pasiune, răspunse: „Sunt momeala! Trebuie să găsim o cale de a-i atrage pe dușmani în capcane, exact așa cum am fost făcute să supraviețuim.” Cu zâmbete și umor întunecat, își amintiră de momentele din copilărie când „pirateria” juca un rol central în jocurile lor de-a v-ați ascunselea. „Sunt piraterie de la 3 ani!", exclama Iulia, amintindu-și de aventura lor copilărească.

În acel moment, Ana se ridică de pe scaun și privi cu hotărâre spre feronerie. „Astrahanii! Aceasta nu este soluția!” Strigătul ei reverbera în ușile închise, iar celelalte se priviră, simțind că energia le crește. Fiecare reveni la amintirile bogate din trecutul lor, la lupta care le unise.

„Sunt Troian din 2005!” adăugă Maria, aducând în discuție o strategie ce le putea întoarce soarta. „Dacă ne putem aproxima dușmanii, putem crea un fals pe care ei să-l atace!” 

În mijlocul acestei strategii, Iulia s-a ridicat brusc. „Cucu Bau!”, strigă ea jucăuș, făcându-le pe celelalte să râdă. Până la urmă, umorul era una dintre armele cele mai puternice pe care le aveau. 

Pe parcursul nopții, cele trei femei discutau și își puneau ideile în practică. „Selectația naturală ne-a adus până aici”, spuse Ana, realizând că doar cele mai puternice și ingenioase ar fi supraviețuit. În acea junglă a vremurilor moderne, unde fiecare femeie se transforma într-o luptătoare.

„Viața este o junglă!”, concluzionă Iulia, iar celelalte se alăturară, aplaudând. Grădina lor a devenit un loc sacru, un refugiu din care plecau în fiecare zi să își apere visurile, străbătând haosul cu fiecare pas.

În acea noapte, în cabana lor, cele trei femei nu doar că își croiau drumul prin nenorocirile lumii; ele se regăseau, se uneau, confruntând nevoia de supraviețuire cu umor, inteligență și curaj.


Azi suntem lux!

Se dezbrăcară?

Orbiră?

Se resetară?


Comments

Popular posts from this blog

lumea a șasea și techilizarea noi generați

Într-un oraș cenușiu, unde clădirile înalte păreau să atingă norii, trăiau oamenii techilizați și câinii maidanezi care nu au ce mânca, nu au unde dormi și le este foame, somn și frig. Oamenii, uitaseră de lumea din jur. Nu mai vorbeau între ei, nu mai simțeau frigul sau foamea altora. Trăiau într-o bulă digitală, convinși că totul este bine. În schimb, câinii maidanezi cutreierau străzile, căutând un colț de căldură, un os aruncat. În ochii lor se citea o tristețe adâncă, o foame care nu era doar a trupului, ci și a sufletului. Erau generația celor care nu a trecut prin nici o greutate și cu toate astea au hotărât să aibă viața câinilor maidanezi care nu au ce mânca, nu au unde dormi și le este foame, frig și somn cu comportamente primitive din lumea a șasea. Într-o seară, un bătrân ieși din blocul său. Era din pilonul doi, dintr-un timp în care oamenii știau să muncească, să construiască, să se ajute. Se uită la tinerii care treceau pe lângă el, cu gândul techilizati și viitorul tris...

orașul lingurarilor...

În inima unei văi uitate de timp se afla No Tanga, un oraș ciudat, construit nu din cărămidă și piatră, ci din linguri strălucitoare de argint și cositor.  Locuitorii săi, Lingurarii, erau o rasă mândră, ale cărei diplome – frunze subțiri de metal gravate cu litere complicate – erau atârnate la gât ca talismane. Ele atestau măiestria în arta sculpturii lingurilor, dar nimic altceva. Într-o zi, un străin a pătruns în oraș. Curios, a atins o clădire străveche, o sală de festivități sculptată dintr-o lingură uriașă. În momentul în care degetul lui s-a lipit de metalul rece, un zgomot ascuțit a străbătut orașul. Consiliul Lingurarilor a ieșit în grabă, fluturând diplomele lor agramate. „Tot ce ați atins s-a interzis!” au declarat solemn, iar clădirea a fost înconjurată cu panglici argintii. Străinul, perplex, a întrebat: „De ce? Ce rău am făcut?” Un consilier cu o diplomă deosebit de mare a răspuns: „Cum e să spălați o rasă, un neam? Noi purificăm prin interzicere. Prin a ignora.” Dar ...

Neintelegeri

Într-o lume marcată de tensiuni geopolitice și interese personale, se desfășura o situatie delicată: "baietismele" din politica internațională și diplomația mondială. Această combinație dubla era la ordinea zilei, în special în contextul conflictului din Ucraina. Ucraina, un stat tânăr, se confrunta cu o presiune din ce în ce mai mare din partea vecinilor săi. Datoriile sale față de celelalte state pentru a-și apăra integritatea teritorială nu erau doar financiare, ci implicau și o rețea complexă de alianțe și angajamente.  Organizațiile internaționale, în încercarea de a menține ordinea globală, au început să solicite partenerilor să-și plătească datoriile față de ele, stabilind un minim de 2% din PIB, pentru a-și putea administra și a se apăra principiile și scopul lor internațional. Între timp, Ucraina avea la dispoziție resurse naturale semnificative, care deveniseră o monedă de schimb în trocul international al armamentului.  Puterile din Occident își reîmprospătau arsen...