perimetrul boulanger...

Pe planeta Boulanger, unde cerul era de un albastru strălucitor și pajiștile înfloreau în nuanțe vibrante de verde și galben, locuiau creaturi ciudate, cu forme umane, dar cu fețe de iepuri fără urechi. Erau ființe simple, dar pline de înțelepciune, care comunicau în limbi străine nesfârșite, lăsând impresia că fiecare cuvânt spus se contopea cu sunetul vântului.

Doamna Cât La Sută era învățătoarea lor. Cu un aer solemn, ea le explica elevilor săi cum se pot îmbina diferitele culturi ale planetei lor. "Cât la sută din cunoștințele noastre sunt utile?" întreba ea, provocându-i să reflecteze la valoarea reală a informațiilor. Răspunsurile erau adesea un amestec de răspunsuri emoționale și raționale, reprezentând esența haotică a Boulangerului.

Într-o zi, în timp ce admirau un spectacol atrăgător de lumini, un grup de tineri boulangeri a descoperit o comoară veche, ascunsă adânc în inima planetei. Aceasta era o carte, dar nu una obișnuită. Era "Cartea Incestului", o lucrare misterioasă despre legăturile interumane și despre cum totul se leagă între ele în cele din urmă – inclusiv securiștii care îi monitorizau, purtând umbre de invidie și gelozie. 

Studiind cartea, boulangerii au realizat că învățătura ascunsă în paginile ei era despre cum fiecare dintre ei era parte dintr-un sistem mai mare, despre cum fără bucuria de a împărtăși idei și povești, s-ar fi prăbușit în haosul lipsit de sens al uniformizării. 

Doxele, liderii comunității, au avut o viziune: "Dacă vrem cu adevărat să înțelegem ce înseamnă a trăi pe Planeta Boulanger, trebuie să ne îmbrățișăm diversitatea și să ne respectăm unii pe alții." Toți au fost de acord că era timpul să învețe din fiecare colțișor al existenței lor, și astfel au început să lucreze împreună pentru a crea o lume mai echilibrată.

În cele din urmă, au decis să înființeze o bibliotecă comunitară, unde fiecare putea aduce o carte, un cântec, o poveste. Boulangerii au descoperit că, deși aveau un început confuz în căutarea lor, fiecare contribuție, fiecare părere, formă de creație era o piatră de temelie în construirea unei societăți vibrante și autentice.

Și astfel, pe Planeta Boulanger, lucrurile amestecate fără filtre și fără dumnezei a devenit haosul într-o formă de artă vie.